Trăiește clipa!

Viața e prea scurtă ca să te abții de la lucrurile pe care ți le dorești - lucrurile care te fac fericit.

joi, 13 februarie 2014

E despre prieteni...

Pentru că în final tot ce contează e cine ți-a fost sau nu alături, cu cine ai împărțit momentele frumoase, dar și pe cele mai puțin frumoase. E vorba de cine se regăsește prezent în amintirile tale și de cine îți amintești mereu cu drag. Pentru că orice ar fi, viața ne este influențată de ei, de prieteni. Pentru că avem atâtea lucruri pentru care să le mulțumim. Pentru că un prieten este o binecuvântare.
E vorba despre cei care știu totul despre tine și încă nu au fugit. Pentru că știu că nimeni nu-i perfect și că tocmai imperfecțiunile te fac perfect, pentru că acolo unde tu vezi defecte ei văd adevărate calități, pentru că reușesc să te convingă și pe tine în cele din urmă că ai o mulțime de calități, pentru că în preajma lor nu poți și nici nu vrei să ai secrete și le poți împărtăși fără să-ți fie teamă că vei fi judecat, pentru că ei îți cunosc demonii, dar nu se sperie și proprii lor demoni se joacă frumos cu ai tăi. Pentru că e vorba de iubire adevărată.
E vorba despre cei alături de care ai trăit cele mai bune, cele mai amuzante, cele mai nebunești momente din viața ta, cei care fac ca amintirile să fie întotdeauna un lucru bun. Și le fac și pe cele rele să fie bune numai prin faptul că sunt și ei prezenți acolo, implicați, suferind alături de tine și înțelegându-ți cu adevărat durerea, ca și cum ar simți-o ei înșiși.
E vorba despre cei care te fac să râzi chiar și atunci când efectiv simți că nu poți. Cei care dau culoare vieții tale, care reușesc să transforme cenușiul în culori, furtuna în soare. Care te fac să simți că poți să treci cu bine peste încercările vieții. Pentru că după ce vorbiți, după ce vă petreceți timpul împreună, uiți de probleme tale și totul pare neînsemnat și știi care sunt lucrurile care contează cu adevărat.
E vorba despre cei pe care îi ignori,dar nu pentru mult timp pentru că te bat atât la cap încât chiar nu poți să-i ignori și care în secunda următoare îți sunt din nou cei mai buni prieteni. Un minut vă certați și în următorul vă împăcați și sunteți și mai apropiați decât înainte. Cei care te fac să uiți că ai fost vreun moment supărat pe ei, pentru că realizezi că nu ai cum să fii supărat, pentru că nimeni și nimic nu poate sta în calea prieteniei voastre. Această legătură dintre voi contează, restul e irelevant.
E vorba despre cei pe care nu-i vezi ani de zile și cu toate acestea când în sfârșit vă vedeți e ca și cum timpul s-ar fi oprit și nu s-ar fi scurs nicio secundă de la ultima întâlnire. Pentru că deși v-ați schimbat, ați rămas aceiași. Prietenia voastră a rămas aceeași, este reală. Pentru că știi că oricâți ani ar trece, veți avea mereu ceva special, ceva doar al vostru, o legătură puternică ce rezistă în timp.
E vorba despre toți acei oameni minunați, cei pentru care mulțumești în fiecare clipă că există și că sunt prezenți în viața ta. E vorba despre PRIETENI.         
 

marți, 4 februarie 2014

E doar despre mine...

Nu te urăsc. Cum aș putea?!
Mă urăsc pe mine când e vorba de tine. Urăsc cum gândul meu zboară la tine,orice aș face. Urăsc că din zece minute nouă le petrec gândindu-mă la tine, iar restul de un minut mă gândesc să nu mă mai gândesc la tine. Cum atunci când cineva povestește ceva eu mă gândesc ce ai spus sau făcut tu în situația respectivă; sau ce ai face,ce ai gândi. Cum atunci când eu povestesc ceva, automat te includ și pe tine în poveste. Uneori mă abțin. Cu greu. Și urăsc că trebuie să aleg ce să spun și ce nu în propria povestire. Să fiu mereu în alertă.
Urăsc cum un simplu cântec, un film sau o carte îmi amintește de tine. Că îmi doresc să asculți și tu ce ascult eu. Să vezi ce văd eu. Să citești ce citesc eu. Mai presus de toate,să simți ce simt eu. Pentru că îmi doresc ca și tu să te gândești la mine; cu aceeași intensitate. Și nu e corect. Pentru că fiecare ar trebui să fie stăpân pe propriile gânduri.
Urăsc că mă gândesc oare la ce te gândești tu?! Ce ai vrea să fac,să spun. Dacă vrei ceva de la mine sau nu. Și ce anume.
Urăsc că vreau să știu tot ce te interesează pe tine,ce te pasionează. Că mă interesez de lucrurile de care te interesezi și tu. Doar așa-să știu ce te-a impresionat. Și chiar și atunci mă întreb ce parte ți-a atras atenția. Ce te-a făcut să-ți placă acel lucru. Urăsc că mă faci să ma simt slabă, vulnerabilă. Că mă faci să-mi doresc să-ți placă de mine. Să schimb tot ce ar putea să nu-ți placă.
Și rezist cu greu tentației de a te vedea, de a te băga în seamă, de a-ți da un semn, de a face un pas în direcția ta. Și câteodată nu mai rezist. Și urăsc asta. Pentru că mi-aș dori ca nici tu să nu reziști. Și urăsc că atunci când am alcool în sânge tentația devine insuportabilă. Că mă îmbăt cu amintiri cu și despre tine. Că aș vrea să ne îmbătăm unul cu celălalt. La nesfârșit.
Urăsc că devin dependentă de tine. Pentru că mai mult decât orice, urăsc să fiu dependentă. Urăsc că îmi iei libertatea. Și urăsc că de fiecare dată obsesia devine tot mai obsesivă.
Dar nu te urăsc. Asta nu e despre tine. E doar despre mine.