Trăiește clipa!

Viața e prea scurtă ca să te abții de la lucrurile pe care ți le dorești - lucrurile care te fac fericit.

miercuri, 25 iunie 2014

Cunoașteți faptele înainte de a arunca cu vorbe!


Suntem plini de prejudecăți. Ne place să credem ca știm totul despre o persoană după o singură privire aruncată în treacăt. Și considerăm că avem tot dreptul să punem etichete și să judecăm.
Crezi că dacă ai făcut cunoștință cu mine, gata știi totul despre mine, dacă ne mai vedem și a doua oară, nu mai zic, crezi că îmi știi povestea vieții. Dar te înșeli amarnic. Habar nu ai cine sunt și ce am făcut de am ajuns cine sunt și unde sunt acum. Câte sacrificii am făcut, cât am suferit în tăcere și cât am muncit ca să reușesc ceea ce mi-am propus. Și toate astea pentru ce? Să vină cineva și să-mi spună că pentru mine totul a fost ușor în viață. Că sunt o fericită. Că dacă am obținut ceva a fost datorită anumitor relații, că am avut nu știu ce pile de care eu n-am habar, dar de care tu în mod sigur știi. Pentru că tu știi totul despre viața mea. Și pe lângă ”pile” am mai avut și noroc. Ok, recunosc, sunt o norocoasă din multe puncte de vedere, dar de care tu habar nu o să ai vreodată, pentru că nu ai putea niciodată înțelege. Pentru tine, norocul se rezumă la o situație materială, la momente în care am avut de câștigat, la profit. Nu ai cum să înțelegi că norocul meu poartă numele unor persoane din viața mea, oameni fără de care nu aș fi ajuns unde sunt, dar din punct de vedere spiritual. Nu poți să înțelegi că norocul meu e permanent, nu vine, pleacă și tot așa ori de câte ori ”am nevoie”. Norocul meu îl port în suflet, alături de cei dragi, de cei care mă fac să ma simt o norocoasă chiar și în cele mai ghinioniste momente.

Obișnuim să decidem noi pentru alții, să dăm sentințe. Să presupunem că tot ce obține cineva e datorită unor împrejurări favorabile. Și de cele mai multe ori e tocmai invers. Acei oameni despre care spunem că au obținut totul ușor, de cele mai multe ori, sunt cei care îndură cel mai mult. Cei care muncesc, depun eforturi pentru a ajunge undeva pe cont propriu, să nu li se poată reproșa tocmai ce li se reproșează. Aceia știu că sunt cine sunt doar datorită lor și niciun cuvânt aruncat aiurea nu poate schimba asta. Dar adesea cuvintele dor. Și pot doborî și spulbera visuri. Pot să transforme pe cineva din ceea ce era în ceea ce lumea a zis întotdeauna că e. Pentru că dacă oricum nu li se vor recunoaște meritele la ce bun tot efortul?
...Și nu ar trebui să se întâmple asta. Ar trebui să nu mai aruncăm cu vorbe. Să încercăm să cunoaștem cu adevărat o persoană înainte de a o judeca. Să știm situația de fapt. Să nu mai dăm cu presupusul. Să fim mai buni, mai îngăduitori și mai atenți cu cei din jur. Pentru că numai așa putem schimba ceva. Numai în felul acesta vom salva suflete.